Și când...

  

* Sursă foto: imgur.com *

Și când...

         (Isabella Aim)

 Și când totul se destramă,

 Parcă miroase iar a toamnă,

 Si când noaptea s-a sfârșit,

 Sentiment de neclintit.

 

 Fumam ultima țigară.

 Vântul înconjura trupurile,

 Răsăritul ne apăsa genele,

 Inima țipa ca o fanfară...

 

 Degetele învăluiau coapsele,

 Pielea mea te îmbrățișa imaginar.

 Buzele- ți fugeau spre mine,

 Se opreau...

 Buzele-mi șopteau mereu,

 Corpul meu vorbea prin mine,

 Ochii îți luminau drumul,

 Până la sufletul meu.

Tămăduire

 

*Sursă foto: paginauniversala.ro *

Tămăduire 

                    (Isabella Aim)

 Un val te-a stingherit,
 Vuietul te-a năucit,
 Ochii râd ascunși,
 Spre ochi ușor misterioși.

 Inima pompează în neștiință,
 Sânge albastru în a ta prezență,
 Nisipul te trage, te ține pe loc,
 Să poată să vindece, te prinde de mijloc.

 Un zâmbet îți luminează chipul,
 Totul își urmează ritmul,
 Soarele topește zidul,
 Inima-și urmează ghidul.

În goana după alb

*Sursă foto: weheartit.com*

În goana după alb

 (Isabella Aim)

 Totu-i verde, totu-i alb,
 Sufletu-i gri, ar trebui purtat într-un tanc.
 Cu toții însă îl acoperim cu pudră de talc,
 Așa totul devine din nou alb.


 Tot ce-ar trebui să însemne real...
 S-ar echivala în boem amical,
 Luna intră în piele,
 Creierul tripant aleargă prin castele.


 Gazon iese din stele,
 Stropit ușor cu bere,
 Luna intră nemaivăzut în vene,
 Trupul dansează ațintit în podele.

Efemerul

* Sursă foto: decorative.ro *

Efemerul

         (Isabella Aim) 

 Iubire multă, arătând deloc,
 Iubire multă, separată de foc.
 Orgoliul învinge...
 Iubirea ușor se stinge.

 Mă vezi, regreți,
 Te văd, suspin,
 Rapid te-mbeti,
 Cu al meu aspru venin.

 Simți totul și nimic.
 Sentimente efemere?
 Simt imensul gol în viscere.
 Dar parcă te mai iubesc un pic.

 Sentimente cunoscute ne cuprind,
 Dorul ne leagă,
 Te abții, dinții scrajnind,
 Dorul pe amândoi ne leagă.

 Cuvinte ne-am spune...
 Din cele dulci de altă data,
 Dar ne spunem pe nume,
 Resemnați pe moment de-ndata,
 Plecăm înlăcrimați.

 Deși interiorul ne urlă: "Nu plecați!"