Frica.

Frica

          (Isabella Aim)

 Crezi în simțiri? 

 În priviri și iubiri.. 

 Mângâieri plăcute umblate în nestiri. 

 În suflete moarte paradoxate de-ale lor umbriri.. 

  

 Dezghețate parcă din înalte sicrie, 

 Mintea ta replici încontinuu scrie. 

 Negi spontan un univers oricum incert, 

 Îl ții doar pentru tine, blocat în suflet. 

  

 Până nu mai resimte bine, 

 Și nu-ți mai umplu venele doar de mine. 

 Un clișeu ce se întâmplă fără oprire, 

 Până te simți abandonat în propria ta umbrire. 

Rece.

Rece

     

      (Isabella Aim)

 

 Frigul îți urla, 

 Tăcerea te înconjura, 

 Gri-ul nocturn te acoperea. 

 Colorat sufletul tău zâmbea. 

  

 Conturul toamnei te ademenește, 

 Patul din ce în ce mai greu se încălzește, 

 Îi e teamă și ascunde furtuna, 

 Dar la tine se întoarce și îți-ntinde mâna. 

  

 Mâini reci, pentru asta viața se zbate. 

 Mâini calde, întinse spre văzul din spate. 

 Răniți să nu mai fim, 

 Spre drumul aortei ne atintim.