11.11.
(Isabella Aim)
Unsprezece mâini, unsprezece linii,
Unsprezece stele, unsprezece inimi.
S-alegi, s-ajungi în adâncimi.
Sufletu' cu adevărat să reanimi.
Vibrații pe cer, în aer și-n sine,
Această zi în palma ei ne ține.
Vorbeam adesea de-al minții autocontrol,
Cu ochiul ei fac peste tot ocol.
Cu pași melodioși îi sunt tenor.
Pășesc iluminat de-al sufletului sonor.
Și simt, și urlu și iar simt,
Până devine totul incolor.
Cu al meu glas înțelept mă-ndrum încetișor,
Femeie empatică, pe drum ispășitor.
