Interdependența sufletului

Interdependența sufletului 

- ISABELLA AIM -

Într-o zi frumoasă de sfârșit de octombrie, stăteam liniștită în camera mea..pentru că în sfârșit terminasem și eu cursurile mai devreme și chiar mă gândeam  că aș face și eu ceva interesant, aș purta o discuție controversanta. M-am axat până la urmă pe treburile casnice, pentru ca…ce să faci când ești singură în Franța ? haha
 În timp ce scoteam rufele din mașină, prietena mea a intrat în vorbă cu mine, aproape că îi auzeam glasul entuziasmat la jumătate de metru. Am lăsat-o să îmi povestească savurându-i entuziasmul cu zâmbetul pe buze, pentru că eram atât de fericită pentru ea că în sfârșit se îndrăgostise. Parcă glasul ei nu mai simțise atâta fericire până acum.  Era primul tip cu care îmi trimisese poze, like woaaa. 

După am înțeles care era problema…el era într-o relație de mulți ani, iar ea nu putea practic să facă nimic. Deși din toate poveștile eu înțelegeam destul de clar că era vorba despre o chestie reciprocă.  Dar nu avem de unde să știm, pentru că bărbații se împart într-o mie de categorii, dar nu acesta e subiectul. Nu avem de unde să știm pentru că urma să îl mai vadă o singură data, pentru că i se termina practică actuală și trebuia să își vadă de drum. Brusc entuziasmul îi coboara… 

« Când mă gândesc că mi se termină povestea… » a spus. Simțea atât de mult, încât îi era frică de cum s-ar simți după.
Dintr-o data o întrebare pe care mi-am pus-o pentru prima data mi-a venit în minte. Dar oare universul și sufletul sunt certați ? 
 I-am spus că nu ai cum să îi comanzi sufletului, că el « gândește » independent de ține.  Eu cred că există o maaaare teorie în ceea ce privește sufletul uman, dar nu înțeleg de ce nu o căutăm toți, pentru că e fascinanta…cel puțin printre neuronii mei.  

Tot ce se întâmplă în această lume este : UNIVERS și SUFLET.  

 Ne întâlnim un anume SUFLET pereche pentru că așa își dorește UNIVERSUL.

Cred mai ales într-o anumită teorie, așa îi spun – teoria sufletelor pereche.  

Din moși strămoși se spune că atunci când un om moare, sufletul se desparte de corp. Restul ? E enigmă.  Ei bine, eu…imi imaginez cum sufletul pleacă atunci când e pregătit, se desparte de corp și ca un balon colorat se ridică din ce în ce mai sus. Când ajunge suficient de sus se sparge în XY bucăți. Din acele bucăți se construiesc alte ființe umane, ființe care capătă încă un pic din gena anterioară.  Ființe care pleacă, la fel ca orice ființă când îi vine rândul, să își caute « jumătatea ».  Adică exact aceeași dimensiune de bucată de suflet din care el a fost construit. Din păcate pe parcursul drumului lui întâlnește doar bucățile mici de suflet, care în mod aparent se îmbină perfect, dar dacă am putea să privim înăuntrul nostru, am înțelege exact ce se întâmplă. Iar bucățile mici de suflet ne învață ce este durerea, disperarea, frustrarea, dar într-o anumită măsură în care atunci când întâlnim fericirea s-o întâmpinăm sincer, modest și să fie exact ceea ce trebuie.  Astfel că persoanele din jurul tău îți spun « O să știi atunci când vine ! » încât în orice bucată de suflet am început să căutăm “stiutul”.  

Nu mă întreba pe mine despre asta, nu l-am cunoscut, nu știu să îți dau sfaturi despre cum se simte, dar ți-aș spune să simți tot ce ți se ivește în drum la intensitate maximă, dacă nu știi să îl recunoști tu pe el, poate te recunoaște el pe tine. 

« Să iubești poate costa foarte mult, dar să nu iubești costă întotdeauna mai mult, iar cei care se tem să iubească află că dorința de dragoste este un gol care le răpește bucuria din viață. – Merle Shain “