Conexiune
(Isabella Aim)
Deși constant renunțăm la lucruri bune,
Murim mai des în al nostr-interior,
Simțim din ce în ce mai puțin adevăratul fior.
Te conectezi mai des,
Fiindcă tu cauți umanitate,
Sperând în același timp în propria autoimunitate.
Dar ea! retroacțiune a ales.
Îndrugi ceva de sensibilitate,
Copilul furios din tine, ceva ce nu mai poate.
Sângele-ți fierbe într-o temătoare misoginitate.
Ea privește și se desfată de departe.
Te calcă ego-ul pe propria coadă,
Devii nesigur la a ei deșteaptă dovadă.
Te-aș întreba pentru ce atâta șaradă?
Dar am plecat și mi-am lăsat inimă în zăpadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu